Sistemele de operare virtualizate

Sistemele de operare virtualizate

Sistemele de operare virtualizate poartă numele de mașini virtuale. Când ne referim la rețelistica unei mașini virtuale aducem aminte de trei tipuri:

• Bridge;
• NAT;
• Host-Only.

Modul Bridge permite unei mașini virtuale să se afle în aceeași rețea cu “gazda”, peste care  se face virtualizarea.

Modul NAT(Network Address Translation) maschează mașina virtuală de rețeaua principală, însă îi conferă acces la internet. Securitatea fiind dată de accesul direct restricționat la mașina virtuală.

Modul Host-Only separă mașina virtuală de rețea și o face neabordabilă din exterior. Astfel, această mașină poate comunina cu alte mașini virtuale în aceeași rețea.

Virtualizarea face referire la „rularea” mai multor Sisteme de operare, cum ar fi Ubuntu, Windows, Linux, pe un singur calculator fizic.

Avantajele virtualizării:

• Pe aceeaşi reţea fizică pot exista mai multe reţele virtuale, care utilizează eficient resursele disponibile;
• Componentele virtuale au caracteristica de a fi create şi distruse cu uşurinţă;
• Gestionarea componentelor virtuale este de un nivel mai simplist, faţă de gestionarea componentelor fizice;
• Informaţia poate fi codificată;
• Costurile de achiziție și introducere pentru proiectele IT sunt reduse;
• Consumul de energie scade;
• Datorită numărului mic de servere fizice costul hardware se reduce.

Virtualizarea se face cu ajutorul unui soft special numit Hypervisor. Acesta permite crearea, distrugerea şi gestiunea resurselor virtualizate. Virtualizarea se poate face prin 2 moduri:

1. Bare-metal-rulează ca sistem de operare principal, peste el putem să instalăm mașini virtuale (VMware, vSphere, Xen, Hyper-V);
2. Hosted-rulează peste un sistem de operare (VirtualBox, Vmware, Hyper-V).

                        Stocarea datelor

Virtualizarea memoriei decuplează resursele volatile ale memoriei de acces aleatoriu (RAM) de la sistemele individuale din centrul de date și apoi uneşte resursele respective într-un pool virtual de memorie.

Bazinul de memorie distribuit poate fi apoi utilizat ca o memorie cache de mare viteză, un strat de mesagerie sau o resursă mare de memorie partajată pentru o CPU sau o aplicație GPU.

Un sistem de fișiere virtuale (VFS)  este un strat de abstractizare pe lângă un sistem de fișiere mai concret. VFS poate fi utilizat pentru a accesa în mod transparent dispozitivele de stocare locale și de rețea, fără ca aplicația clientului să observe diferența.

Acesta poate fi folosit pentru a acoperi diferențele dintre sistemele de fișiere Windows, clasic Mac OS / MacOS și Unix, astfel încât aplicațiile să poată accesa fișierele pe sistemele locale de fișiere de acele tipuri, fără să știe ce tip de sistem de fișiere accesează.

O rețea privată virtuală (VPN) extinde o rețea privată într-o rețea publică și permite utilizatorilor să trimită și să primească date în rețele publice sau partajate ca și cum dispozitivele lor de calcul au fost conectate direct la rețeaua privată.

Aplicațiile care rulează pe o rețea VPN pot beneficia, prin urmare, de funcționalitatea, securitatea și gestionarea rețelei private.

Bază de date

Virtualizarea datelor este orice abordare a gestionării datelor care permite unei aplicații să prelueze și să manipuleze date fără a solicita detalii tehnice despre ele, cum ar fi modul în care este formatată la sursă sau unde este localizată fizic și poate oferi un singur client (sau vizualizare unică a oricărei alte entități) a datelor globale.

Network

În calcul, virtualizarea rețelei este procesul de combinare a resurselor de rețea hardware și software și a funcționalității rețelei într-o singură entitate administrativă bazată pe software, o rețea virtuală. Virtualizarea rețelei implică virtualizarea platformei, adesea combinată cu virtualizarea resurselor.

Virtualizarea rețelei este clasificată fie ca virtualizare externă, fie prin combinarea a numeroase rețele sau părți de rețele într-o unitate virtuală, fie prin virtualizarea internă, furnizând funcționalități asemănătoare rețelei cu containerele software pe un singur server de rețea.

                        Virtualizare în cloud

            Provocările virtualizării în cloud sunt următoarele:

1. Transparența: complexitatea virtualizării nu este una dintre preocupările clienților cloud-ului;
2. Eficiența: sistemele de virtualizare trebuie să folosească eficient resursele cloud-ului ;
3. Izolare: acțiunile clienților nu pot fi modificate de altcineva.

Acestea au fost motivele evoluției tehnoligiei de virtualizare din ultimii ani. Virtualizarea în cloud se poate împărți în virtualizarea rețelei de calcul și virtualizarea rețelei.